Afecțiunile aortei sunt a 12-a cauză principală de deces în Statele Unite. Anevrismele arterei aorte pot apărea în segmentul toracic al aortei (anevrisme toracice), în segmentul abdominal (anevrisme abdominale) sau în ambele segmente simultan. Aorta este cel mai mare vas de sânge din corp, responsabil de transportul sângelui arterial (oxigenat) de la inimă către restul corpului. Ea are originea în venticulul stâng al inimii, în cutia toracică, și se extinde până în abdomen. Pe traiectul său, dă ramuri către cap, gât, brațe, organele mediastinale, toracice și abdominale (rinichi, ficat, intestine) și, în cele din urmă, către picioare.
Un anevrism este definit ca o dilatare a arterei cu peste 150% față de diametrul său normal. Peretele aortei este format din proteine elastice speciale care îi conferă rezistență la presiunea sângelui și flexibilitate. În mod normal, peretele arterial are o consistență elastică, flexibilă și rezistentă (consistență similară tăiețeilor fierți). În procesul de degenerare cauzat de arterioscleroză (întărirea arterelor), peretele devine rigid, fragil, lipsit de elasticitate (similar tăiețeilor nefierți).
Termenul „arterioscleroză” provine din cuvintele grecești pentru „vas de sânge” și „întărire”. Un alt termen folosit este ateroscleroza: „athero” în greacă înseamnă „terci” sau „pastă”, iar „skleros” înseamnă „dur” sau „întărit”. Arteroscleroza, o formă specifică de arterioscleroză, reprezintă acumularea de depozite de colesterol și grăsimi (depunerea de plăci de aterom) în pereții arterelor, pe care îi rigidizează. Scleroza peretelui arterial poate duce la mărirea diametrului arterei. Afectarea structurii slăbește rezistența la presiune a peretelui arterial, ducând la extinderea leziunii. Unele cazuri de anevrism aortic nu prezintă ateroscleroză, dar sunt caracterizate prin prezența unei anomalii moștenite a pereților vaselor de sânge, care determină formarea anevrismelor, spre exemplu sindromul Marfan.
Pe măsură ce aorta se dilată, devine mai slabă, asemănătoare unui balon care se întinde. Cu cât anevrismul devine mai mare, cu atât riscul de rupere este mai mare. Ruptura anevrismului poate fi o cauză de moarte subită. Unii pacienți pot supraviețui rupturii sau hemoragiei inițiale, ceea ce poate oferi o fereastră de timp pentru intervenția chirurgicală. În aceste cazuri deosebite, ruperea anevrismului poate fi asemănată cu perforarea unei anvelope care se dezumflă lent, oferind șansa de reparație înainte de a se dezumfla complet. Totuși, dacă ruptura este severă, decesul poate surveni rapid, la fel ca în cazul unei anvelope care explodează brusc.
Există și alte afecțiuni ale aortei, cum ar fi disecția aortică, traumatismele contondente (adesea în accidente rutiere la viteze mari), inflamațiile arteriale (arterita Takayasu) sau infecțiile.