Disecția de aortă

Disecția aortică este cea mai frecventă afectare a arterei aorte și reprezintă o urgență majoră. În Europa, afectează aproximativ 24 de persoane la un milion, anual.

Disecția de aortă este cauzată de ruperea (disecția) stratului interior al peretelui aortic (intima), care se separă de stratul mijlociu (media). Această disecție creează două căi: canalul aortic inițial, prin care sângele curge în mod normal (lumenul adevărat) – rămâne funcțional, în timp ce separarea stratului interior creează un nou canal suplimentar (lumenul fals).

Acest model de dublu flux în aorta disecată poate provoca probleme grave atât în amonte, cât și în aval de rupere. Disecția aortică poate duce la o scădere semnificativă a fluxului de sânge către organele și țesuturile vascularizate de ramurile acesteia. Ramurile afectate pot include arterele renale, arterele mezenterice (vascularizează intestinele), arterele cerebrale și arterele care irigă membrele superioare sau inferioare. În plus, disecția  aortei poate compromite fluxul de sânge către inimă, provocând infarct miocardic acut, iar în unele cazuri, poate cauza hemoragie internă, cu pierderea cunoștinței sau chiar deces.

Disecția aortică este o afecțiune extrem de gravă, care pune viața în pericol și necesită asistență medicală imediată.

FACTORI DE RISC

Principalul factor de risc pentru disecția aortică este hipertensiunea arterială (HTA), care poate fi prevenită prin tratament adecvat. În timp, hipertensiunea arterială netratată suprasolicită peretele aortei, crescând astfel probabilitatea unei rupturi spontane a stratului intimal al acesteia. Alți factori de risc pentru disecția de aortă includ:

  • Sindromul Marfan și sindromul Ehlers-Danlos, cu transmitere genetică. Afectează țesutul conjunctiv din întreg organismul, inclusiv din structura vaselor de sânge;
  • Prezența anevrismului aortic sau aorta cu diametru mai mare decât cel normal;
  • Istoric familial de disecție de aortă;
  • Unele afecțiuni cardiace, precum valva aortică bicuspidă

De asemenea, disecția aortică poate apărea ca o complicație a chirurgiei pe cord deschis sau a cateterismului cardiac, deși aceste cazuri sunt foarte rare.

SIMPTOME

Localizarea durerii:

  • Durere în piept;
  • Durere care iradiază la nivelul spatelui;
  • Durere în flanc;
  • Durere abdominală;
  • Dureri la nivelul membrelor inferioare.

Caracteristicile durerii:

  • Durere sfâșietoare sau ascuțită;
  • Debut brusc al durerii;
  • Durere care migrează sau iradiază spre alte zone ale corpului.

Afectare neurologică:

  • Coma/ alterarea stării de conștiență;
  • Senzație extremă de amorțeală;
  • Paralizie;
  • Dificultăți de vorbire;
  • Amețeală/ leșin;
  • Dificultate în respirație/ scurtarea respirației.

DIAGNOSTIC

Când se suspectează o disecție aortică, este indicată efectuarea investigațiilor imagistice pentru evaluarea aortei. Există trei investigații principale utilizate pentru diagnostic:

  1. Examenul CT al aortei;
  2. RMN-ul;
  3. Ecocardiografia transesofagiană (TEE, Transesophageal Echocardiography): această investigație imagistică utilizează ultrasunete și se realizează prin introducerea unei sonde prin gură în esofag, pentru a obține imagini detaliate ale inimii și aortei.

În prezent, nu există analize de sânge care să permită un diagnostic exact al disecției aortice.

TRATAMENT

Tratamentul inițial al pacienților cu disecție aortică include controlul tensiunii arteriale. Aceasta se realizează uzual prin administrarea intravenoasă de medicamente (IV). Pacienții sunt monitorizați în unitatea de terapie intensivă, sub îngrijirea unei echipe multidisciplinare, care include medici specialiști în medicină de urgență, chirurgi cardiaci și vasculari, cardiologi, radiologi și specialiști în medicină internă.

Tratamentul disecției aortice depinde de o serie de factori: localizarea rupturii în peretele aortic, gradul de afectare al aortei, efectele disecției asupra ramurilor aortei, perfuzia organelor, precum și simptomele pacientului.

În cazul pacienților care necesită tratament invaziv, tratamentul recomandat este, în general, chirurgia pentru repararea porțiunii disecate a aortei. În unele situații, se pot utiliza procedurile minim invazive de stentare.

Monitorizarea pe termen lung este esențială pentru toți pacienții cu disecție aortică. Tensiunea arterială și ritmul cardiac trebuie monitorizate cu atenție și controlate cu medicamente. De asemenea, examenul CT sau RMN poate fi repetat la intervale regulate (la fiecare 6 luni sau anual) pentru a evalua dimensiunea aortei și evoluția pacientului.