Hipertensiunea arterială (HTA), adică tensiunea arterială crescută, este cel mai frecvent motiv pentru vizitele la medic în Statele Unite. Se estimează că peste 50 de milioane de americani și mai mult de 1 miliard de oameni din întreaga lume au hipertensiune. Recent, cel de-al șaptelea raport al Comitetului Național Mixt pentru Prevenirea, Detectarea, Evaluarea și Tratamentul Hipertensiunii a modificat definiția hipertensiunii, stabilind-o la valori de <120/80 mmHg. Această schimbare va crește numărul candidaților pentru intervenții agresive referitoare la managementul factorilor de risc și pentru tratamentul medicamentos al hipertensiunii arteriale recent diagnosticate.
Marea majoritate a pacienților cu hipertensiune arterială au hipertensiune arterială primară, adică nu există o cauză medicală identificabilă a HTA. Aproximativ 10% dintre pacienți sunt diagnosticați cu hipertensiune arterială secundară, care are o cauză specifică ce, odată tratată, poate reduce sau vindeca HTA. Cele mai frecvente cauze ale HTA secundare includ boli renale cronice și utilizarea anumitor medicamente, cum ar fi antiinflamatoarele nesteroidiene (ex. ibuprofen), simpatomimeticele (decongestionantele nazale – efedrina), antihistaminicele, contraceptivele orale și steroizii anabolizanți.
O cauză secundară semnificativă a hipertensiunii arteriale, care răspunde bine la tratament este stenoza arterei renale (RAS, renal artery stenosis). Stenoza înseamnă îngustarea sau blocarea parțială a vasului de sânge care transportă sângele către rinichi. RAS poate apărea la pacienții mai tineri (în special femei), din cauza dezvoltării anormale a peretelui arterial, cunoscută sub numele de displazie fibromusculară.
La pacienții vârstnici, cauza hipertensiunii renovasculare este de obicei ateroscleroza, care reprezintă cea mai frecventă cauză a RAS. RAS se întâlnește adesea la pacienții cu boli vasculare în alte regiuni ale corpului, cum ar fi boala coronariană, boala arterelor carotide, stenoza aortei abdominale și boala arterială periferică.