Trombembolismul pulmonar (TEP) apare în general atunci când un tromb (cheag de sânge) se desprinde de pe peretele unei vene și este transportat prin sânge până la arterele pulmonare sau la ramurile acestora, pe care le blochează. Majoritatea cazurilor de TEP sunt datorate trombilor formați în venele de la nivelul pelvisului sau al picioarelor, care, după ce cresc în dimensiune, se detașează de peretele vaselor de sânge și ajung liberi în circulația sanguină, deplasându-se până la plămâni. TEP poate cauza moarte subită sau dificultăți cronice de respirație din cauza presiunii mari în arterele pulmonare (hipertensiune pulmonară). De asemenea, poate afecta funcția cardiacă, în special a ventriculului drept, care pompează sângele în arterele pulmonare.

FACTORI DE RISC

Factorii de risc includ imobilizarea la pat, fumatul, obezitatea și hipertensiunea arterială – pot fi controlați printr-un stil de viață sănătos. Un studiu recent a arătat că un consum adecvat de fructe și legume poate proteja împotriva dezvoltării TEP. Persoanele care consumă frecvent carne roșie au un risc dublu de a dezvolta EP. Alți factori de risc pentru TEP includ cancerul, călătoriile lungi cu avionul, intervențiile chirurgicale și traumatismele. La femei, TEP este de asemenea asociat cu utilizarea contraceptivelor, sarcina și terapia de substituție hormonală. Anumite mutații genetice, cum ar fi factorul V Leiden și mutația genei protrombinei, predispun la TEP.

SIMPTOME

Cel mai frecvent simptom al TEP este tulburarea bruscă și inexplicabilă a respirației, însoțită de dureri toracice. Cu toate acestea, diagnosticul poate fi complicat, deoarece TEP poate imita alte afecțiuni, cum ar fi pneumonia, pleurezia cauzată de o infecție virală sau insuficiența cardiacă congestivă.

Simptomele comune cuprind:

  • Dispnee (respirație dificilă);
  • Durere toracică, adesea agravată de respirație;
  • Anxietate;
  • Pierderea bruscă a conștienței;
  • Tuse;
  • Transpirații excesive;
  • Hemoptizie (tuse cu expectorație sanguinolentă).

DIAGNOSTIC

Un diagnostic definitiv al TEP este stabilit într-un spital sau clinică dotată cu facilități de radiologie. Cele mai frecvente investigații cuprind: CT-ul de torace sau RMN-ul. Este esențial ca atât pacienții, cât și furnizorii de îngrijiri medicale să ia în considerare posibilitatea unui TEP. Înainte de efectuarea unui CT sau a unui RMN, medicul curant pot evalua probabilitatea TEP prin teste de screening, cum ar fi radiografia toracică, electrocardiograma și o analiză de sânge numită „D-dimeri”. Nivelurile scăzute de D-dimeri exclud TEP.

TRATAMENT

Tratamentul TEP se bazează pe administrarea de anticoagulante, cum ar fi heparina nefracționată, heparinele cu greutate moleculată mică, fondaparinux, inhibitori direcți ai trombinei (argatroban, lepirudin sau bivalirudin) sau anticoagulante orale (warfarina). Anticoagulantele intravenoase sau injectabile, care acționează rapid, trebuie administrate imediat. Warfarina devine eficientă în aproximativ cinci zile pentru a preveni TEP recurent.

Dacă nu există contraindicații absolute, se pot administra medicamente pentru tromboliză („dizolvarea cheagurilor”), spre exemplu tPA (activatorul tisular de plasminogen – Alteplaza), sau se pot efectua intervenții chirurgicale pentru a îndepărta trombul.

Durata tratamentului cu anticoagulante poate varia de la 6 luni la întreaga viață, în funcție de circumstanțele specifice ale TEP și de factorii de risc individuali.

PREVENȚIE

Prevenirea TEP este mai ușoară decât diagnosticarea sau tratamentul. Este important ca, la externare din spital, pacienții să fie informați cu privire la măsurile de prevenție a TEP, care pot include utilizarea ciorapilor cu compresie gradată sau tratamentul cu anticoagulante în doze mici (heparina nefracționată, heparina cu greutate moleculată mică sau fondaparina).