Hipertensiunea portală reprezintă creșterea presiunii sanguine peste limita normală în vena portă. Vena portă, o venă majoră din abdomen, colectează sângele bogat în nutrienți din intestine și îl livrează ficatului pentru procesare și detoxifiere.

La fel ca orice organ, ficatul are nevoie de oxigen și substanțe nutritive pentru a funcționa, pe care le primește din sângele din artera hepatică și vena portă. După ce sângele este procesat în ficat, acesta trece prin venele hepatice și se varsă în vena cavă inferioară, care îl transportă înapoi la inimă. Obstrucția sau reducerea fluxului sanguin în oricare etapă a acestui proces poate duce la creșterea presiunii în vena portă. În astfel de cazuri, sângele ocolește blocajul și este redirecționat prin vene colaterale mai mici, care permit reîntoarcerea sa către inimă. Aceste vene colaterale se pot dilata și transforma în varice (vene varicoase).

Cea mai frecventă cauză a hipertensiunii portale este ciroza hepatică, afecțiune care implică formarea de țesut cicatricial în ficat. Cealaltă cauză primară a hipertensiunii portale se datorează cheagurilor de sânge, adică trombozei, care restricționează sau blochează fluxul de sânge prin venele ficatului. Hipertensiunea portală este o afecțiune rară. Când apare, este întâlnită cel mai frecvent la adulții în vârstă și poate duce la deces dacă nu este tratată corespunzător.

SIMPTOME

  • Ascită (acumulare de lichid în cavitatea abdominală);
  • Scăderea în greutate (malnutriție);
  • Hepatomegalie (ficat mărit) – uneori;
  • Varice esofagiene (dilatarea venelor esofagiene) – cu risc de hemoragie;
  • Icter (îngălbenirea pielii și a sclerelor, porțiunea albă a ochilor).

CAUZE

  • Ciroza hepatică (cauzată de consumul excesiv de alcool sau de hepatite);
  • Tromboza venei porte (blocarea venei porte cu cheaguri de sânge);
  • Tromboza venelor hepatice.

Varicele esofagiene se pot rupe (în special în zona de unire a esofagului cu stomacul), provocând hemoragii severe, care reprezintă o cauză majoră de mortalitate la pacienții cu hipertensiune portală. Sângele poate fi, de asemenea, deviat către venele din zona rectului (ultima porțiune a intestinului gros – a colonului), pe care le dilată, cauzând hemoroizi interni, care se pot rupe, determinând sângerări masive din rect și anus.

Un alt simptom important al hipertensiunii portale este ascita, colectarea unor cantități mari de lichid în abdomen. Ascita poate determina senzația de sațietate precoce, ducând astfel la malnutriție. Ascita severă poate împiedica activitățile zilnice din cauza distensiei masive a abdomenului. Pacienții cu ascită masivă au abdomenul destins de volum și membrele subțiri, din cauza atrofiei musculare la nivelul picioarelor și al brațelor. Atrofia musculară apare în contextul bolii hepatice și al malnutriției.

În cazurile avansate, ascita poate provoca insuficiență renală, necesitând drenaj de urgență și monitorizarea atentă a funcției renale și hepatice. În absența unei intervenții adecvate, în care funcția renală și hepatică este corectată, aproximativ jumătate dintre acești pacienți decedează în câteva săptămâni.

DIAGNOSTIC

Nu există o modalitate simplă sau un test pentru a arăta dacă o persoană are hipertensiune portală. Medicii suspectează această afecțiune pe baza semnelor și simptomelor clinice, susținute de investigații imagistice și analize de laborator care sugerează prezența cirozei. Biopsia hepatică poate confirma ciroza. În unele cazuri, sunt necesare măsurători speciale ale presiunii în venele hepatice pentru a confirma hipertensiunea portală. Multe dintre investigațiile imagistice, cum ar fi ecografia, CT-ul și RMN-ul, pot releva semne de hipertensiune portală, cum ar fi venele varicoase și mărirea splinei (splenomegalia).

TRATAMENT 

Tratamentul medical al hipertensiunii portale include administrarea de betablocante, medicamente utilizate uzual pentru tratamentul hipertensiunii arteriale și îmbunătățirea funcției cardiace. Betablocantele ajută la reducerea fluxului de sânge în vena portă, scăzând astfel tensiunea portală și riscul de sângerare de la nivelul varicelor.

Se utilizează proceduri minim invazive, cum ar fi scleroterapia variceală endoscopică (SVE), care implică injectarea unei soluții în varice pentru a le oblitera și a opri sângerarea și bandarea variceală endoscopică (BVE), adică plasarea unor benzi în interiorul esofagului pentru a opri sângerarea.

O altă intervenție este șuntul porto-sistemic intrahepatic transjugular (TIPS, Transjugular Intrahepatic Portosystemic Shunt). Se introduce un stent (un tub gol din sârmă) între o venă hepatică și o ramură a venei porte, pe care le conectează, permițând sângelui să treacă prin stent și să ocolească ficatul. Această procedură are atât avantaje, cât și dezavantaje. TIPS reduce presiunea portală și sângerarea variceală, dar poate avea efecte secundare severe, precum encefalopatia hepatică, cauzată de acumularea de toxine în sânge, prin faptul că sângele care ocolește ficatul nu este epurat de reziduuri. Pacientul cu encefalopatie hepatică prezintă o stare severă de confunzie, cauzată de afectarea creierului de către compușii cu azot. Encefalopatia hepatică trebuie tratată de urgență.

Unii specialiști din domeniul sănătății consideră că TIPS este costisitor, are o rată mare de eșec la un an (prin îngustarea sau blocarea stentului) și nu există dovezi referitoare la creșterea duratei de viață după efectuarea acestei proceduri. Alți specialiști cred că TIPS este procedura definitivă de salvare a vieții pentru hemoragia variceală acută severă. Deși procedura TIPS poate fi costisitoare, nu depășește cu mult celelalte proceduri existente. Astăzi, utilizarea stenturilor acoperite și urmărirea pacienților pentru restenoză prin ecografie a îmbunătățit semnificativ rezultatele Pacienții cu stenturi descoperite, având un risc mai mare de restenoză, sunt cuprinși într-un program de supraveghere. Astfel, restenoza poate fi tratată prin angioplastie cu balon.